carturesti.ro%20

In viata intalnim si cunoastem o multime de oameni. Unii poposesc doar cateva momente, altii ceva mai mult. Insa doar o parte dintre acestia produc o impresie suficient de puternica incat sa-i tinem minte.

 

Adriana este un astfel de om…care lasa o amprenta in vietile oamenilor cu care ia contact. Pe scurt, este o femeie plina de viata, curajoasa, sincera, cu un farmec aparte.

 

Citind in continuare articolul, sunt convinsa ca vei descoperi povestea unui om cald, care vorbeste cu deschidere despre viata sa, despre bune si rele in acelasi timp.

 

Ma hotarasem de cateva zile sa o sun pe Adriana pentru un interviu. O sun si primeste cu mare drag invitatia mea, ne intalnim in centru si iata mai jos ce a iesit. Dintr-un interviu s-a transformat intr-o discutie deschisa si prieteneasca si cele cateva ore de povestit  le-am transpus in scris aici.

 

De curand am dat peste studiul profesorului de psihologie de la Universitatea Yale, Dr. Daniel J. Levinson, despre schimbarile din viata unui om. Lucrarile care l-au consacrat au fost  “Anotimpurile din viata unui barbat” si mai apoi “Anotimpurile din viata unei femei”. Cam in acelasi timp in care eu citeam despre studiile dr. Levinson, mi-ai aparut tu in NewsFeed cu publicarea cartii “Femeia la 40 ani. Pe Facebook”.

Cum ai ajuns sa scrii prima ta carte?

A: A fost o conjunctura. Imi doream foarte mult sa scriu cartea de mult. A fost un concurs organizat vara trecuta si postat pe site-ul Femei Independente si mi-am zis ca este o ocazie unica. Nu eram pregatita absolut deloc si cu toate astea m-am bagat cu tot curajul.  Am zis “ok, hai sa incerc sa vedem cum este. E o experienta”. Nu visam prea mult, nu aveam pretentii prea mari.
Am pregatit un draft de vreo 10 pagini la care am lucrat vreo 4 zile si 3 nopti, in continuu. Nu m-am miscat de acolo.

[Draftul a fost acceptat si in 2 luni a fost gata si cartea.]

 Cel mai la indemana mi-a fost viata mea si a femeilor din jurul meu. Si atunci a fost mai simplu asa. M-am servit pe mine intai pentru ca exemplele cele mai la indemana sunt practic ale tale.

 

Care au fost schimbarile din viata ta? Cum ai evoluat tu ca femeie?

A: Din pctul meu de vedere, evolutia s-a manifestat acuma “spre batranate” ca pana pe la 38 ani a fost o evolutie naturala. Varsta si societatea si obligatiile mele pe care mi le-am asumat m-au indemnat sa merg spre o directie clara si anume: trebuia sa ma marit – m-am casatorit la 26 ani, apoi am facut un copil imediat (aveam 27 jumate), dupa care a fost o perioada in care am vrut sa ma mut la alt servici, ca angajata, dupa ce am nascut.
In momentul acela eram angajata intr-o functie oarecum de conducere, intr-o multinationala, la nivel de middle management.

[Statutul nou de mama si casatorita au indemnat-o sa se indrepte spre domeniul antreprenoriatului.]

Antreprenoriat care, odata ce intri aici, intri intr-un vortex pe care la un moment dat trebuie tu sa-l opresti, sa zici STOP. Noroc cu criza, ca alfel inca mai eram vortex.

 

Nu era o viata frumoasa?

A: Era o viata foarte frumoasa in sensul ca ma bucuram de succes, dar totodata nu ma bucuram foarte mult de familie. A trebuit sa-i sacrific. Orice succes, orice reusita inseamna niste sacrificii. Orice lucru isi are reversul lui. Fiind o carierista convinsa si luand-o de la 0 a trebuit sa cladesc ceva. Drept pentru care nu prea am stat foarte mult cu copilul meu si mi-e dor de el acum, imi vine sa plang acum cand mi-aduc aminte de el cand era mic. Cat era de dulce si de scump si imi lipsea toata ziua.
Daca as putea da timpul inapoi cred ca as alege sa stau mai mult  cu el. Dar asta este, erau dorintele varstei de atunci.

De-asta spun…eu consider ca evolutie este in momentul in care iti doresti cu adevarat, nu in momentul in care esti impins de viata sa evoluezi. Si eu la 38 ani am zis “Gata, Stop! Eu de fapt vreau altceva!” Si de la 38 ani pana acum eu zic ca asta intr-adevar este evolutie. A fost o evolutie controlata de mine. Bineinteles oportunitatile mi-au aparut dar a fost ceea ce mi-am dorit cu adevarat.

 

38 si de la capat

A: Am oprit afacerile, in sensul ca am zis “Gata, eu de azi nu mai vreau asa ceva!”  Am zis sa fac o mica pauza, sa vad exact ce vreau de fapt.

Am inceput un Master, apoi am inceput sa predau la un after school si am constatat ca imi plac foarte mult copiii. Si m-am gandit ce-ar fi sa intru in invatamant. Cand am vazut ce trebuie sa faci ca sa intri in invatamant, in momentul acela a inceput durerea de cap.

[2 ani master, 2 ani psihopedagogie, in prezent la doctorat.]

Intre timp am inceput si dezvoltarea personala. Am facut NLP si o gramada de cursuri in paralel. Au fost vreo 2 ani in forta, timp in care mi-au aparut diverse oportunitati pe care le-am speculat.

Evolutia de la 38 ani practic a inceput. Pana atunci, a fost o evolutie naturala, iar de la 38 ani o evolutie controlata pe o directie pe care mi-am dorit-o si pe care mi-o doresc in continuare.

 

Cum a contribuit dezvoltarea personala  in viata ta?

A: NLP-ul m-a ajutat cel mai mult. M-a ajutat sa calatoresc in mine si sa imi cunosc punctele pozitive, punctele negative, sa ma descopar, sa ma iubesc mai mult, sa ii inteleg pe cei din jur – ceea ce cred ca a fost cel mai mare castig –  si sa-mi urmaresc obiectivele, sa-mi creez resurse ca sa pot sa le duc mai departe pentru ca ai momente cand simti ca te rupi, ca nu mai poti sa duci, ca totul de duce si nu e chiar asa.

 

Dezvoltare personala = NLP?

A: Din punctul meu de vedere, NLP-ul este o latura a dezvoltarii personale. Unii considera ca este invers. Eu nu. Eu zic ca este doar o latura. De ce? Pentru ca Programarea Neuro Lingvistica (NLP) se refera  la o parte din tine. Ori, dezvoltarea personala inseamna a culege informatii si din alte domenii, nu numai ceea ce vine din interiorul tau, ci informatii ce vin din realitate – din domeniul vanzarilor, a vanzarilor online, din domeniul comunicarii s.a.m.d.
Te poti dezvolta personal si prin pictura, si prin flori. Am facut si un curs de flori, de aranjamente florale. A fost un curs cool!

 

Oameni care te-au influentat? Pe tine ca om, pe tine ca femeie.

A: Ca sa dau un nume anume ar fi nedrept, pentru ca nu e complet. Pot sa zic ca eu de la fiecare, in fiecare om vad cate ceva bun pentru mine. Deci nu ma deranjeaza studiile, nu ma deranjeaza ce face, nu ma deranjeaza meseria, nu ma deranjeaza domeniul de activitate, nu ma deranjeaza nici macar cand e rau cu altii. Eu iau ceea ce imi trebuie mie in sensul ca iau un fel de exemplu. Asta este criteriul meu, dar alti oameni fac diverse asocieri din care nu intotdeauna sunt avantajata. De exemplu, apar intr-o poza cu o anumita persoana, automat aud “Aa..pai e cu ea..uite..”. Deci ei nu vad ceea ce vad eu in acea persoana. Pe mine nu ma intereseaza ceea ce face ci ceea ce-mi ofera mie in raport cu mine.

Ma intereseaza parera oamenilor, poate ma doare pe moment,dar am atata incredere in timp ca ce e bun si ce trebuie sa ramana va ramane.

 

Mai spune-mi despre activitatile tale. Faci un doctorat, esti autoare, ce mai faci?

A:  Scriu articole la diverse reviste,  fac atelierele parinte-copil, care vor demara acum la sfarsitul lui februarie.

Scriu pe blog, scriu carti, fac diverse activitati de consiliere personala, sunt parinti care prefera  sedinte individuale in locul celor de grup.

Frecventez grupul de Femei Independente.

Imi place sa socializez la nebunie. De ce? Nu ca sunt o tipa mondena, ci sunt o tipa ahtiata de informatii. Unele persoane confunda dorinta de a cunoaste oameni care sa te actualizeze in realitate cu situatia cand te duci doar sa te distrezi, sa mananci, sa bei si sa pleci acasa. E o diferenta. Nu ma duc chiar oriunde, numai de dragul de a ma duce. Ma intereaza sa culeg informatii.

Imi doresc sa contribui la schimbarea mediului de afaceri din Romania si sa trezesc constiinta unor oameni activi, prin textilele inteligente.
[Teza de doctorat a Adrianei este „Determinantii avantajelor competitive in industria textilelor inteligente. Cazul Romaniei”.]

Am intentia sa fac voluntariat, ceva pe partea relatie parinte-copil, inca nu am inceput, prefer inca sa nu dau nume.

 

Momente dificile in viata ta?

A: Multe. Ca orice om, nu pot sa zic ca am o viata mult mai grea ca altele..as fi o ipocrita sa zic asta. Da, am momente dificile… cand nu sunt inteleasa de sot, probleme cu oamenii, cand nu ma inteleg, cand ma critica, cand ma judeca, cand au senzatia ca ma schimb.

Nu-mi place cand se profita de relatiile mele, oamenii intre ei isi fac treburile lor, nu iese totdeauna foarte bine si tot eu pic prost. De exmplu, ei se cunosc intre ei prin intermediul meu. Eu sunt garantul seriozitatii, dar ei intre ei nu se inteleg foarte bine..ceva se rupe, se intampla ceva, si culmea e ca totul se intoarce tot impotriva mea.

 

Si cum treci peste ele? Ce te ajuta sa mergi mai departe?

A: NLP-ul in primul rand ma ajuta f mult. Fac NLP la greu. In al doilea rand, pentru ca ii iau asa cum sunt oamenii.
Caut punctele forte si punctele slabe in situatia respectiva, si din toate caut un avantaj sau caut o parte pozitiva sa ma faca sa trec peste. Dar uneori mai sacrific si relatia in sine, nu-i problema, daca ecologia mea nu-mi permite sa mai traiesc in conditiile acelea.

 

Care este drive-ul tau in viata? Ce te motiveaza?

A: Am o dorinta nebuna sa le demonstrez tuturor ca nu-i nimic pierdut dupa 40 ani. Am avut o profesoara, parca ma urmareste asa ca o fantoma declaratia ei de atunci. Eram la psihopedagogie si ne-a zis “Daca nu te angajezi pana la 40 ani nu te mai vrea nimeni”. Si atunci am zis “Uite ti-arat eu ce pot sa fac la 40 ani”. Departe de mine ideea de a da peste nas celor mai tinere, dimpotriva eu le admir si le apreciez si le zic sa profite cat pot de tineretea lor. Si in acelasi timp vreau sa le demonstrez ca nu e nimic pierdut si dupa aceasta varsta. Si tinerelor vreau sa le transmit un mesaj : “Chiar daca nu faci acuma, nu ti s-a dus timpul. Mai ai timp candva. Nu renunta la sperante, nu renunta la idei. Bineinteles iti trebuie totusi o conduita, prin care sa nu te lasi, sa nu decazi, sa cauti sa fii tot timpul modern, flexibil, adaptabil, sa nu pornesti de la ideea ca le stii tot timpul pe toate si sa-ti tii mintea tanara!  E foarte important asta! Mintea si sufletul!

 

Care sunt valorile care iti ghideaza alegerile?

A: Hmm..Sunt perioade in care am anumite valori, si sunt perioade in care se modifica ierarhia lor. Ceea ce este normal pana la urma.

Nu-mi place ipocrizia, nu-mi place minciuna, urasc minciuna. Imi place autenticitatea, imi plac lucrurile adevarate, cu adevar, chiar daca ne doare, chiar daca nu-i ce ne convine. Nu-mi place ca cineva sa ma invarta cu minciuna, sa ma abureasca. Imi place o atitudine fair play.
Adevarul, corectitudinea, autenticitatea.

 

Sunt femeile egale cu barbatii?

A: Nu suntem egali. Nici genetic nu suntem la fel si s-a demonstrat ca nu suntem la fel, deci nu avem cum sa fim egali, clar. Si iti dau un exemplu: eu am limitele mele, nu pot sa car o greutate mare, am nevoie de un barbat. Eu nu sunt foarte inalta..pai cand am nevoie sa iau ceva de foarte sus, am nevoie de un barbat foarte inalt sa vina sa ma ajute.

 

Cum ii este unei femei intr-o lume de barbati?

A: Ii este foarte bine. Pentru ca daca e inteligenta, o femeie are o sansa extraordinara intr-o lume de barbati. Daca eu reusesc intr-o lume de femei 🙂 intr-o lume de barbati mi se pare sincer mult mai simplu 🙂

 

Cum arata in viziunea ta o lume mai buna?

A: In primul rand mai desteapta. In al doilea rand o lume care nu se lasa manipulata, o lume curioasa care vrea sa vada ce e dincolo de cum se prezinta lucrurile, sa nu mai inghita lucrurile care li se dau, din nici o parte, de oriunde, de la orice nivel. O lume cinstita, o lume pentru care adevarul sa nu fie un subiect tabu. Pentru ca adevarul oricat ar fi de dur se poate spune si sub o forma mai usoara, mai soft. Poti sa spui adevarul intr-un stil in care sa nu lezeze foarte mult. Dar noi avem o problema de adevar in general in societatea noastra.

O lume harnica. Mi-ar placea o societate harnica, o societate care sa iubeasca curatenia. Ca daca am iubi toti curatenia ar fi curat, dar noi nu iubim toti curatenia si atunci arata cum arata.

[O idee imprumutata de la fiul ei] : O lume fara hartii, doar cu chestii electronice. Eu cred ca ar ajuta. La institutii hartiile nu-si mai au rostul, cand te duci undeva si se cere un act, acela trebuie sa existe in acel computer.

 

Ai un baiat. Cum e relatia cu el?

A: Am un baiat (14 ani) si sunt foarte mandra de el!

Avem o relatie super, dar ca orice copil e revoltat ca vreau sa invete, ca vreau sa ia note mai bune, vreau sa se joace mai putin pe calculator…conflicte normale intre generatii, dar controlate si totdeauna se termina cu prietenie.

 

El e mandru de mama lui?

A: [rade] Nu cred. Chiar am facut un schimb de roluri (apropos de NLP si de intrarea in papucii celuilalt).

Mie mi-a fost foarte usor sa raman in papucii lui. Dar el oscila intre papucii lui si papucii mei si era atat de revoltat cum e maica-sa si ce si-ar dori el de fapt de la ea. El si-ar dori sa aiba o mama cu mult mai multa incredere (asta era acum cateva luni, intre timp s-a mai schimbat situatia), sa nu-l mai bat la cap. Cand pleaca undeva ii precizez “atentie cum traversezi strada”. Iar el imi spune “Mama,  dar de ce imi spui lucrul asta, ca e natural?! Eu trebuie sa traiesc, deci trebuie sa am grija de mine, stiu cand sa traversez strada. De ce trebuie sa mai subliniezi lucrul asta?”

 

Daca ai avea o fiica, ce sfaturi ia-i da?

A: Imi doresc o nepotica din suflet. Sa stie ce-i place de mica, cum este fiul meu, stie de pe acuma ce-i place. El stie foarte clar ce vrea si imi place asta la el…si asa o sa fie si fiica lui, sper eu din tot sufletul.

Sa invete sa fie fericita, sa invete nu fie afectata de mediu, sa supravietuiasca..dar nu izoland-o, cum fac majoritatea. Parintii fac o mare greseala: isi izoleaza copiii, ii duc la o scoala particulara pt ca e mai bine, dar copiii acestia cand sunt aruncati in societate, sunt mancati de ea pentru ca nu sunt obisnuiti cu rautatea celor din jur. Ea va trebui sa invete sa supravieuiasca, sa invete sa fie fericita. Bineinteles o s-o invat sa fie cocheta, de fapt sa faca totul asa cum si-ar dori ea. Daca nu i-ar placea sa fie cocheta nu e nici o problema, daca ea e fericita asa, asta conteaza.

 

Urmatoarea carte

A: In fiecare an vreau sa scriu o carte. Este targetul meu pentru ca am foarte multe povesti de spus. Deja stiu povestea, doar ca trebuie sa o conturez, sa o fac sa fie interesanta. O sa fie despre coincidente.

 

Pe Adriana o poti gasi pe Facebook sau o poti urmari pe blogul ei (AdrianaUngureanu.ro).

Cartea "Femeia la 40 de ani. Pe Facebook" o poti comanda de pe elefant.ro .

 

Spune si altora!