Societatea din China antica considera urmarirea confortului tot atat de daunatoare omului ca si vinul otravit. A accepta prea multa desfatare si a urmari confortul era un lucru dispretuit de oameni si privit ca incalcarea unui tabu.

 

Un proverb chinezesc spune, "Oamenii traiesc cu necazuri si pericole, dar mor din cauza confortului.” Desi confortul in sine nu duce la moarte, el poate foarte bine sa favorizeze lenea si sa ademeneasca omul sa-si slabeasca vointa.

 

Confucius spunea: "Nu este bine sa nu faci nimic dupa o masa copioasa. Ar trebui sa joci cel putin o partida de sah. Chiar si jocul de sah este mai bun decat sa lenevesti.”

 

Si Mencius a avut ceva de spus pe aceasta tema: "Cand oamenii savureaza mancare buna si au haine calduroase si traiesc o viata confortabila, dar n-au educatie sau cultura, ei seamana cu animalele. Acest lucru este foarte ingrijorator pentru un sfant care este trimis sa educe oamenii cu privire la normele de eticheta si morala.”

 

Oamenii din vechea China considerau confortul chiar daunator. A trai o viata confortabila fara preocupari de educatie, cunoastere si cultura poate conduce oamenii de-a lungul unei cai gresite si ii face sa comita acte care nu difera prea mult de cele ale animalelor.

 

Liu Bei, unul dintre conducatorii din timpul celui de-al Treilea Regat, a suspinat odata cu lacrimi in ochi, "In trecut am calarit mereu si nu mai aveam carne pe picioare. Acum ca nu mai calaresc, carnea a revenit. Timpul curge ca apa. Sunt batran dar n-am obtinut nimic. Nu pot face nimic altceva decat sa ma simt mahnit.”

 

Pentru a citi in continuare articolul, intrati aici.

Spune si altora!