In aproape toate articolele si cartile din sfera dezvoltarii personale pe care le-am citit pana acum, oamenii sunt impartiti in doua categorii cand vine vorba de atingerea unui obiectiv si obtinerea succesului:

 

1. Cei care-si propun un obiectiv formulat in mod corespunzator (SMART, conform NLP, etc.) si au succes in viata;

 

si

 

2. Cei care nu-si propun un obiectiv formulat corespunzator si care nu reusesc sa aiba succes;

 

Sa acordam mai intai putina atentie primei categorii.

 

Acestia mai fac unele lucruri precum: isi schimba convingeri limitative, isi fac planuri, trec la actiune, se adapteaza pe parcurs astfel incat sa fie siguri ca sunt pe traiectorie, fac zilnic ceva pentru acel obiectiv, merg la cursuri, invata continuu etc.

 

Lumea dezvoltarii personale te impinge in mod constant sa faci parte din aceasta prima categorie, pentru ca “doar asa” vei ajunge sa ai succes in viata.

 

Daca te uiti in jur cu atentie, vei observa ca mai exista doua categorii de persoane, care par sa sfideze “regulile”. Acestia sunt:

 

3. Oamenii ce actioneaza ca cei din prima categorie si nu au succes;

 

4. Oamenii ce actioneaza ca cei din a doua categorie si, totusi, reusesc sa faca foarte multe lucruri in viata;

 

Ca sa le punem mai direct pe toate patru, ar fi cam asa:

 

1. Competenti care au succes;

 

2. Incompetenti care nu au succes;

 

3. Competenti care nu au succes;

 

4. Incompetenti care au succes;

 

Acum, desigur, cei din categoria 1 vor sari imediat in ajutorul celor din 3: “Dar Vlad, nu exista esec, exista doar feedback, te adaptezi si mergi mai departe catre obiectiv, etc.”.

 

Da si nu. De ce?

 

Pentru ca sunt evenimente majore in viata cuiva pe care nu va putea sa le evite, oricat de mult incearca sa se lupte cu ele si indiferent cat de mult are impresia ca el este cel care-si controleaza viata.

 

Imi pare rau sa-ti dau vestea asta, dar cam asa stau lucrurile.

 

Nimeni nu vrea sa fie lovit de o boala grea, unii se lupta toata viata si nu reusesc sa puna pe picioare o afacere, altii ajung directori desi sunt insuportabili si incompetenti, etc. Desigur este si cazul in care cineva invata, are abilitatile necesare si ajunge sa ocupe postul pe care si-l doreste, cat si cel care freaca menta toata ziua si ajunge sa fie un pierde vara la un loc de munca mediocru, neputand sa faca mai mult, oricat incearca.

 

Concluzia?

 

Nu exista formula pentru succes.

 

Am crezut ca am un plan foarte bine pus la punct, ca bugetul este destul, ca ceea ce fac este foarte bun, etc. Nu mi-a iesit. Lucrurile nu s-au miscat conform asteptarilor.

 

Dar au fost situatii in care mi-am propus ceva si am obtinut mai mult, depasindu-mi asteptarile intr-un mod pozitiv.

 

Tocmai de aceea, repet: Nu exista formula pentru succes.

 

De fapt, este evident. Daca ar exista formula pentru succes, lumea ar fi aratat altfel, nu crezi?

 

Si acum intrebarea de aur: Atunci asta inseamna ca tot efortul pe care-l depunem sa mergem la cursuri, sa dobandim cunostinte, sa investim in dezvoltarea noastra personala, etc, este in van?

 

Da.

 

Vei putea schimba unele lucruri marunte precum o reactie negativa, sau vei privi lumea cu alti ochi si s-ar putea sa devii mai impacat cu tine insuti/insati. In mod concret ceea ce urmeza sa ti se intample, nu.

 

Si da, stiu, nu-i usor de acceptat acest lucru. Cel putin, nu initial. Nu spun sa mergem acum in cealalta extrema, sa devenim inerti si sa nu mai facem nimic, ca si-asa nu putem schimba nimic in viata. Nu, nici asta nu mi se pare o solutie.

 

Dar atunci, ce?

 

Iti pot spune despre solutia pe care am adoptat-o: las lucrurile sa decurga natural.

 

Cateodata imi este dificil sa fac asta pentru ca na, am asteptari, fie de la mine, de la cei din jur sau de la anumite situatii si circumstante. Numai ca, in momentul in care am decis sa incetez sa ma mai lupt cu soarta si sa iau mai usor evenimentele care-mi apar in cale, am avut parte de mai multa liniste si calm.

 

Nu ma intelege gresit. Tot lucrez ca sa-mi castig painea, traiesc tot in societate, fac cumparaturi, am prieteni si ma uit la filme. Numai ca in ceea ce priveste greutatea pe care o atasam unor rezultate pe care doream sa le obtin atat in plan personal cat si in plan profesional, pot spune ca nu ma mai incrancenez cum o faceam inainte.

 

Este un exercitiu de vointa si de schimbare a perspectivei asupra lumii in care traim, iar acest lucru ma ajuta sa ma linistesc in mijlocul tumultului vietii.

 

Te invit sa observi si sa gandesti, fara sa mai inghiti pe nemestecate informatiile pe care ti le ofera unii sau altii, oricat de convingatori ar parea.

Spune si altora!