Shi Guang (572 – 532 î.Hr.) renumitul maestru orb al muzicii a trăit în Regatul dinastiei Jin (770-476 î.Hr.). El cânta cu mare iscusinţă la Zheng (de asemenea cunoscut sub numele de guchzhen) – instrument muzical chinez cu şapte strune, de tipul ceterei. Se spunea că cânta atât de fermecător încât caii galopau la auzul său, şi păsările se adunau, încât scăpau hrana din ciocuri. De asemenea se spune că în timp ce cânta, putea prezice viitorul.

 

Shi Guang considera că muzica poate afecta prosperitatea sau declinul statului. Muzica bună, în opinia sa, este configurată la legile naturale ale universului, ascultând-o, regele şi oamenii pot să fie inspiraţi de înaltă moralitate şi etică. Oamenii ar trebui să cultive virtutea pentru a se potrivi muzicii sacre, astfel pacea şi fericirea se vor instaura în ţară, în timp ce o muzică sumbră şi decadentă va trage societatea în jos.

 

Regele Chin a insistat ca Shi Guang să cânte pentru el o melodie sacră, în ciuda faptului că a fost avertizat că această muzică este destinată doar conducătorilor de mare virtute. Prima melodie pe care a cântat-o Shi Guang fără tragere de inimă, a atras cocori frumoşi care au zburat în palat şi au dansat în ritmul melodiei. Aceasta i-a surprins pe toţi, iar regele a ordonat să treacă la melodii mai sofisticate, în ciuda protestelor lui Shi Guang. Imediat cum melodia a început să curgă au apărut nori negri şi o furtună puternică a rupt acoperişul de ţiglă. Regele a fugit în panică, iar vremea s-a stabilizat numai atunci când Shi Guang şi-a încheiat cântecul. De atunci, admiraţia oamenilor pentru Shi Guang a crescut şi îşi exprimau respectul faţă de măiestria sa.

 

Pe lâng talentele sale muzicale, Shi Guang consulta regele pe subiecte…


 

Pentru a citi in continuare articolul intrati aici.

Be Sociable, Share!