Imparatul Shun: stramosul culturii etice

Codul moral si etic de conduita al Chinei are o istorie foarte veche, datand din perioada Imparatului Shun (BC 2255). Multe secole inainte de invataturile lui Confucius sec. 5 i.e.n., Imparatul Shun era cunoscut ca fondatorul regulilor sociale in familie si intre diferiti membri ai societatii. El a spus ca trebuie sa fie afectiune intre tata si fiu, justitie intre monarh si ministrii sai, obligatii intre sot si sotie, respect pentru cei in varsta si incredere intre prieteni. Aceste cuvinte au devenit esenta culturii chineze etice. Povestirile mostenite din trecut despre imparatul Shun vorbesc despre marinimia sa, fiind mereu un bun exemplu pentru toti.

Imparatul Shun era un om de rand in timpul domniei imparatului Yao. Imparatul Yao a fost un om cu un caracter moral inalt, care pretuia virtutea. Cand Yao se apropia de sfarsitul domniei sale, si-a dat seama ca niciunul dintre cei noua copii nu avea suficienta virtute sa mostenesca tronul, astfel incat a trimis ministrii pentru a cauta un tanar care poseda virtuti mari, necesare pentru a deveni imparat.

Dupa ceva timp de cautare, toti ministrii i-au recomandat imparatului sa-l aleaga pe Shun de 30 de ani, care avea o reputatie de pietate filiala exceptionala – respectand si purtand de grija parintilor sai.

Astfel, imparatul Yao a mers sa-l cunoasca pe Shun, luand doua fiice ale sale sa-i devina neveste. Yao a spus fiilor sai, de asemenea, sa se imprieteneasca cu Shun si sa observe cum se comporta, daca era el competent si cu adevarat virtuos.