Laozi (anii 571-470 i.Hr.), este considerat un sfant in China si este cunoscut ca un mare filosof si fondator al Scolii Taosiste – calea Tao (de asemenea, numita Dao).

 

Numele sau real este Li Er. Se spune ca avea parul alb si sprancene albe, atunci cind s-a nascut. De atunci a fost numit Laozi, ce inseamna "batran intelept" in chineza. Era extrem de sarguincios si inteligent in insusirea lucrurilor din tinerete.

 

Laozi a fost custode al Muzeului de Istorie in timpul Perioadei de primavara si toamna (770-481 i.Hr.) a Dinastiei Zhou. Era familiarizat cu istoricul traditiilor si ritualurilor, de asemenea avea cunostinte profunde despre natura. Atunci cand in 520 i.Hr. a izbucnit Razboiul Civil pentru tronul regal, Laozi a fost eliberat din functie din cauza implicarii sale in razboi. Mai tarziu, el a ales sa-si ascunda identitatea si sa devina anonim. A inceput sa rataceasca in diverse locuri.

 

Laozi considera ca "Dao" este radacina tuturor lucrurilor. El le-a spus oamenilor ca legea cerului si a pamantului nu va fi schimbata de gandurile si dorintele oamenilor. Viata si moartea tuturor lucrurilor, precum si viata cotidiana a oamenilor trebuie sa urmeze cursul natural.


 

Se spune ca un ofiter militar fiind de garda la punctul de trecere al frontierei a observat o aura purpurie aparuta la est, sugerand sosirea sfantului. Privind spre est, oamenii l-au vazut pe Laozi care a aparut pe un bivol de apa.

 

Realizand ca Laozi este pe cale sa plece, ofiterul l-a rugat sa-i lase intelepciunea sa. Laozi a lasat cinci mii de cuvinte. Acesta este bine-cunoscuta lucrare clasica "Dao De Jing" (de asemenea, numita "Tao Te Ching") – calea si puterea sa.

 

El a subliniat ca o intamplare nefericita este…

 

Pentru a citi in continuare articolul intrati aici.

Be Sociable, Share!