Aceasta povestire a avut loc in timpul prioadei Taiyuan a Dinastiei Jin (376-396 d.Hr.) in Wuling, un loc langa lacul Dongting din sudul Chinei.

 

A existat pe atunci un om care traia din pescuit. Intr-o zi cand se plimba cu barca de-a lungul unui rau, uitase cat de departe a mers deja. Deodata a zarit paduri de piersici infloriti pe malul raului, extinzandu-se de la mal cateva sute de metri. Padurile erau doar din piersici iar petalele florilor dansau colorate in aer. Dedesuptul copacilor iarba era de un verde frumos si proaspat.

 

Pescarul era foarte uimit. A vaslit barca inainte, intrebandu-se cat de departe se intind padurile. Catre izvorul raului, acolo unde piersicii se rareau, a aparut un munte. La coasta muntelui a zarit o deschizatura prin care se vedea o lumina lucitoare. S-a dat jos din barca si a intrat prin deschizatura.

 

Deschizatura era destul de ingusta la inceput, doar cat sa-i permita sa treaca prin ea. Oricum, dupa cativa pasi, in fata sa se desfasura o intreaga lume noua. In fata sa a aparut pamant intins cu case ingrijite, pamanturi bogate, iazuri frumoase, duzi si bambusi plantati. Putea vedea drumuri care mergeau in toate directiile si auzea cocosi care cantau si caini latrand. Pe camp lucrau barbati si femei ce erau imbracati cu haine care cu siguranta apartineau unui pamant strain de cel din care provenea el. Batrani si tineri, oamenii aratau cu totii fericiti si lipsiti de griji.


 

Ei au ramas surprinsi de aparitia pescarului. L-au intrebat de unde vine iar el le-a raspuns, explicandu-le in detaliu. L-au invitat sa le viziteze casele, au pregatit vin, au taiat gaini si i-au gatit. Auzind de oaspete, toti satenii au venit sa-l vada…

 

Pentru a citi in continuare articolul, intrati aici.

Be Sociable, Share!