Cand vorbim de dezvoltare personala, cand poti spune ca ai facut ceva anume (citit o carte, un articol, vazut un film educational, ascultat o carte digitala, mers la un seminar) si in urma experientei ceva s-a schimbat in tine si in modul in care te comporti, tocmai ai parcurs o calatorie si astfel ai o poveste pe care o poti spune.
Sa-ti spun mai multe de ce este importanta povestea ta si care sunt motivele din spatele impartasirii cu ceilalti.
1. Povestea este un mijloc prin care poti impartasi si interpreta experiente
Povestile sunt universale si pot crea legaturi de natura culturala, lingvistica si intre generatii.
Povestitul poate fi folosit ca o metoda de a oferi lectii de etica, valori, norme si diferente culturale. Invatatul este mult mai eficient atunci cand are loc in medii sociale ce ofera indicii despre cum pot fi aplicate cunostintele. Astfel povestile ofera o unealta pentru a oferi cunostinte intr-un context social.
Dupa cum spune Robert Wyer in cartea sa “Knowledge and Memory: The Real Story” , cunostintele fiecaruia dintre noi se bazeaza pe diferite povesti si creierul uman contine o intreaga masinarie pentru a intelege, tine minte si a spune povesti.
Oamenii sunt fiinte ce spun povesti si duc vieti sub forma unor povesti, atat ca individ cat si in societate.
2. Si care sunt efectele asupra mintii?
Anne McKeough in lucrarea intitulata “Storytelling as a Foundation to Literacy Development for Aboriginal Children: Culturally and Developmentally Appropriate Practices”, sustine ca povestile oglindesc gandul uman pentru ca oamenii isi formeaza ganduri folosind struturi narative si de cele mai multe ori isi aduc aminte diferite lucruri sub forma unei povesti.
Cand povestesti ceva, ascultatorul foloseste canalul auditiv si vizual si astfel el poate invata:
– cum sa-si organizeze firul povestii in mintea sa
– sa recunoasca structuri de limbaj
– sa-si exprime propriile ganduri
3. Valoarea pe care o oferi este unica
Marsha Rossiter in “Narrative and Stories in Adult Teaching and Learning” spune ca povestile sunt o unealta educationala eficienta pentru ca ascultatorul se asociaza in poveste si astfel tine minte experienta.
In timp ce povestitorul este asociat in poveste, isi poate imagina noi perspective facând astfel o invitatie catre o experienta empatica si transformatoare. Acest lucru se realizeaza prin lasarea ascultatorului să se implice activ in poveste cat si observand, ascultand si participand cu un minim de dorinta de a-l ghida.
Ascultand un povestitor sau citind ceea ce scrie acesta, se poate forma:
– o conexiune personala de durata
– o noua sau noi metode inovative de a rezolva probleme
– o intelegere comuna privind diferite aspiratii
Astfel ascultatorul isi poate activa anumite cunostinte si sa-si imagineze noi posibilitati. Pentru ca de cele mai multe ori, povestile au mai multe straturi de intelegeri si astfel trebuie sa asculti cu atentie pentru a identifica intelesurile din spatele cuvintelor.
Povestile sunt folosite ca o unealta pentru a invata copii despre importanta respectului prin practicarea ascultarii. De asemenea este folosita pentru a invata copii sa respecte viata in sine si sa valorifice conexiunea interumana.
Spune-ne povestea si calatoria parcursa de tine intr-un comentariu mai jos si/sau pe pagina de facebook. Permite si altora sa invete de la tine. Si sunt sigur ca au ce invata.
Iti plac povestile? Afla cum sunt ele folosite in Peru
|
Ti-a placut articolul? Impartaseste-l cu prietenii pe Facebook, Twitter si apasa butonul Like. Lasa-ne un comment mai jos si spune-ne o poveste care si-a pus amprenta asupra ta, care ti-a schimbat modul de gandire sau doar te-a impresionat pe moment, indiferent de domeniul din care face parte. |
M-ai convins Vlad, o sa scriu cateva cuvinte aici dar nu acum ca ma grabesc. In schimb promit sa revin. Pui informatii utile pe aici. O sa-mi mai arunc ochii pe site ca poate mai invat si eu ceva
Te astept Flavian.
Sunt de profesie scriitor. Am publicat cateva carti insa nu vreau sa-mi fac reclama aici. Am ales aceasta profesie pana la urma desi am facut facultatea de arhitectura.
Povestea pe care urmeaza sa o spun este despre aventura unui mic cavaler intr-o lume straina si rece. El traia intr-un colt de lume ce parea uitat de timp si de evolutia tehnologica, unde viata prospera in forme traditionale, morale si naturale. Visul sau era sa-si construiasca propriul castel. Sa-l creeze exact asa cum isi doreste si cum nu se mai vazuse pana atunci.
Era crescut de singura sa bunica. Intr-o zi el si-a impartasit visul bunicii. Desi era obosita de la muncile campului si suparata ca iar au scapat ratele in gradina, s-a uitat la mine si mi-a spus: “M-ai intai fa-te tu cat un castel si apoi construieste unul”. Apoi m-a luat de o mana si impreuna am adus pasarile inapoi din gradina.
“M-ai intai fa-te tu cat un castel si apoi construieste unul”. Pana la urma, aceste vorbe le-am pus deasupra biroului meu, pe un panou. Ce inseamna sa ma fac cat un castel? Sa cresc fizic? Sau trebuia sa abordez aceasta metafora dintr-o alta directie? Initial am luat-o exact asa cum suna. M-am facut baiat mare, jucam rugby si desigur, viitoarea meserie, arhitect.
Insa mi-am dat seama dupa aceea ca aceasta metafora avea sa faca sens mai tarziu in viata mea. Chiar daca aveam impresia ca diferite persoane imi tot daramau castelul, prima iubita neiertatoare, profesoara din generala ce ma facea idiot aproape zilnic (doar cand eram racit nu putea pentru ca nu ma duceam la scoala. Putea sa vina acasa, dar atat ii trebuia), vecinul batran si bolnav ce-mi tot picta literele vietii sale in culori cenusii si negre, am descoperit creionul si hartia. Si sunt scriitor acum.
Si cu un creion, construiesc in interiorul meu un castel. Este facut din litere. Inca nu sunt hotarat cand sa-i pun acoperisul. Are doar o camera ce ma fereste de ploaie, in care ma retrag si scriu, alinat doar de inspiratie.
A, si am invatat o lectie: Cuvintele simple influenteaza profund o minte frageda
Am numit aceasta poveste: Rezumat
Frumos…
Observator
Ca fiecare, am avut si am multe momente de ’clopotel’. Cineva din interiorul tau care iti spune adevarul; daca te-ai comportat uman, inuman, intelept, corect intr-o anumita situatie, daca ti-e frica, daca esti arogant, egoist, invidios, rautacios, etc; e cineva-ul ala din tine care stie exact cum trebuie sa te comporti si sa fii in aceasta viata si de care nu te poti ascunde.
Am copilarit la bunici pana am intrat la scoala, educata cu reguli clare si precise (si de catre parinti), cu indoctrinari, respect fata de cei din jur si foarte rasfatata. Stiu ca tot timpul s-au straduit sa-mi ofere cea mai buna educatie, cea mai buna scoala, cea mai buna etc si le multumesc din suflet pentru tot. La prima vedere pare ca am avut o copilarie, si nu numai, de printesa. Bine, intr-un fel, chiar asa este, dar, altfel, m-am trezit cu multe frustrari, frici, timiditate, emotii… Efectele de astazi sunt cauzele din trecut.
Unul dintre ‚clopoteii’ care m-a facut sa privesc viata altfel a fost cand a murit bunicul meu, singura persoana din familie de la care nu am nicio frustrare. Dupa ce a murit, la vreo luna, l-am visat; nu mi-a vorbit in vis, doar a ras. Era, in vis, cel mai frumos ras pe care il vazusem vreodata; un ras puternic, bucuros si din tot sufletul. Practic, am inteles ca nu murim niciodata. Dar nu era suficient ce intelesesem, vroiam sa aflu mai multe. Asa ca am facut reiki, am citit ceva cultura orientala (mereu m-a atras, pentru ca invataturile mi se par mai clare, fara ascunzisuri) si sunt terapeut Shiatsu de 9 ani.
Acum 4 ani, am intalnit budismul mahayan si am inceput sa-l practic. La inceput, nu am inteles mare lucru. M-a atras pentru ca lupta, in aceasta viata, trebuie sa o dau cu mine si ca nu trebuie sa ma lupt cu nimeni din exteriorul meu. M-am gandit ca e o lupta cinstita. Am inceput sa fiu Observator al vietii mele si al celor din jurul meu si este extraordinar! Viata mea s-a transformat foarte mult in bine, dar e loc si de mai bine.
Fiecare invatatura este importanta, dar as puncta ca trebuie sa fiu stapanul mintii mele. ‚Cel mai mare dusman al omului este propria sa minte’ (Shakyamuni Gautama)
Am invatat ca cel mai important, in aceasta viata, este sa traiesc cu umilinta, in echilibru si armonie, PREZENTUL – acolo unde este corpul trebuie sa fiu si eu cu mintea, cu spiritul. Va spun sincer, nu-mi iese mereu. Sunt semn de aer si nu e usor sa stau pe pamant, dar ma straduiesc :-).
Felicitari din suflet Ina! Felicitari din suflet Vlad! Putem sa invatam din ORICE, important este sa ne invatam lectia.
Un Intelept zise: ‚Frica’ a batut la usa. ‚Curajul’ s-a dus sa raspunda; nu era nimeni.
Ma bucur foarte mult ca ai avut curaj sa impartasesti povestea ta. Cum am mai spus, cred ca fiecare om are o poveste unica si care merita spusa mai departe.
Intr-adevar pozitia de Observator este una foarte importanta si este extraordinar ca reusesti sa faci acest lucru – sa fii Observator!
Mi-a placut maxim morala de la sfarsit 🙂
Ti-am zambit 😉