Viitorii imparati erau intotdeauna pregatiti pentru guvernare fie ca obtineau puterea prin mostenire, fie in procesul luptelor dintre dinastii.

 

Cel care devenea imparat, poseda toate calitatile de domnitor: un devotament cu adevarat mistic fata de popor, puritatea de ganduri si idei, intelepciune profunda, vointa puternica, curaj in afaceri, o viziune si analiza a evenimentelor curente deosebite, precizie extrema in luarea deciziilor, justitie dezinteresata, precum si cunostinte bogate ale diferitelor stiinte, cat si arte si despre curente literare, poetice si invataturi filozofice.

 

Ei isi stiau foarte bine destinul si se tineau de promisiuni. Avand cei mai buni mentori si consilieri, Imparatii pronuntau in cele din urma doar vointa proprie, nu fara a permite fiecaruia din consilierii sai sa-si exprime opinia si, in acest timp, se dedicau reflectiilor cu atentie.

 

Multi dintre imparati puteau vedea viitorul tarii si al cetatenilor si preziceau evenimente viitoare. Dotati cu puteri spirituale, contemplau lumea misterioasa si frumusetea incredibila a naturii, simteau legatura armonioasa cu natura si apoi se cufundau in beatitudinea fortelor ceresti ale Universului.


 

In timpul guvernarii, o sarcina importanta era gasirea si atragerea subordonatilor talentati si devotati, imparatii cautand sa aduca in anturajul lor personalitati puternice, capabile sa ia decizii bune, sa…

 

Pentru a citi in continuare articolul intrati aici.

Be Sociable, Share!