Un neuron in oglinda se declanseaza atat cand un animal actioneaza cat si atunci cand animalul observa aceeasi actiune realizata de altcineva.
Studierea unui singur neuron nu este posibila in mod normal atunci cand vine vorba de creierul uman, asa ca cele mai multe dovezi ale neuronilor in oglinda la oameni sunt indirecte. Experimente ce implica imagini prin rezonanta magnetica, au aratat ca cortexul frontal inferior uman si lobul parietal superior sunt active atunci cand persoana realizeaza o actiune si de asemenea atunci cand vede un alt individ realizand o actiune. Astfel este sugerat faptul ca aceste zone ale creierului contin neuroni in oglinda si au fost definite sub numele de: sistemul uman de neuroni in oglinda.
Dezvoltare
Date colectate de la bebelusi folosind diferite masuratori in functie de modul in care se misca ochii acestora sugereaza faptul ca neuronii in oglinda se dezvolta inainte de varsta de 12 luni si ca acest sistem ar putea sa ajute pe micuti sa inteleaga actiunile celorlalti oameni.
O intrebare critica este urmatoarea: cum reusesc acesti neuroni sa dobandeasca capacitatea de oglindire?
Exista doua variante. Teoria propusa de Donald Hebb si Teoria ce propune invatarea prin secvente de asociere. Totusi, daca neuronii trebuie sa fie antrenati prin intermediul unei actiuni concrete pentru a achizitiona proprietati in oglinda, nu este clar modul in care nou-nascutii sunt capabili sa imite expresiile faciale ale unei alte persoane (imitatie a unei actiuni nevazute de ei pana atunci).
O posibilitate ar fi ca, in momentul cand de exemplu ii arati limba unui copil, se declaseaza un mecanism innascut.
Empatie
Stephanie Preston si Frans de Waal, Jean Decety, Vittorio Gallese si Christian Keysers s-au intrecut in argumente privind implicarea sistemului neuronal in oglinda si empatia. Foarte multe experimente ([1];[2];[3];[4];[5];[6];), au demonstrat ca anumite zone ale creierului sunt active in momentul in care experiementeaza o emotie (dezgust, bucurie, suparare, etc.) dar si in momentul in care vad o alta persoana ca experimenteaza o emotie.
Unii oameni de stiinta au observat ca sistemul de oglindire uman nu raspunde in mod pasiv atunci cand observa anumite actiuni ci este de asemenea influentat de starea de spirit a observatorului.
De asemenea, s-a observat legatura ce se realizeaza in cadrul neuronilor in oglinda atunci cand are loc o interactiune empatica in ingrijirea unui pacient.
Constiinta de sine
V.S. Ramachandran aduce la suprafata faptul ca neuronii in oglinda ne-ar putea oferi baza pentru constiinta de sine. Intr-un eseu scris pentru Fundatia Edge in 2009, Ramachandran a oferit urmatoarea explicatie teoriei sale: “Cred de asemenea ca acesti neuroni nu ajuta doar la simularea comportamentului altor oameni ci pot fi indreptati catre interior ca si cum am crea o reprezentare de ordinul doi sau o meta-reprezentare a proceselor proprii minti. Aceasta ar putea fi baza neuronala pentru intropectie.”
Limbajul
Intr-un studiu recent a fost analizata activitatea cerebrala a doi participanti, prin intermediul imaginilor cu rezonanta magnetica. Acestia gesticulau cuvinte unul catre altul, mimand intelesul sau generand anumite sunete ca indicii – ce ar putea reprezenta un mod primitiv de comunicare umana prin semne.
Analizand rezultatele folosind metoda de cauzalitate Granger, s-a aratat faptul ca sistemul de neuroni al observatorului a reflectat tiparul de activitate din cadrul sistemului transmitatorului, sustinandu-se astfel ideea ca intelesul cuvintelor este transmis de la un creier la celalalt folosind sistemul in oglinda.
Andrea Moro, afirma in 2008 in lucrarea sa “The Boundaries of Babel – The Brain and the Enigma of Impossible Languages” ca sistemele de neuroni in oglinda sunt in mod inerent nepotrivite pentru a juca un rol in sintaxa pentru ca aceasta proprietate a limbajului uman nu poate fi accesibila simturilor noastre.
Calatoria prin Poveste
Atunci cand esti in fata unui stimul, poti simti anumite senzatii fara ca “in realitate” sa se intample nimic.
Printre cele mai bune exemple este urmatorul: Imagineaza-ti ca ai in fata ta o lamaie. Observa cu atentie coaja acesteia. Aproprie putin nasul si simte-i aroma. Acum taie aceasta lamaie in doua. Observa cum sucurile acesteia se scurg pe lama cutitului, pe miezul si coaja lamaii. Acum aproprie gura si simte cu limba aroma lamii.
ASCULTA AICI exercitul cu lamaia:
.
Cred ca pana acum poti simti o reactie in corp. Aceasta experienta este creata si prin introspectie, poti observa cum mintea ta o face reala.
In momentul in care parcurgi firul unei povesti, fie ea povestita de cineva sau autopovestita, neuronii in oglinda se activeaza. Astfel se pot modela comportamente, dobandi abilitati si capata noi intelesuri. Doar prin ascultare si prin acest sistem al neuronilor in oglinda, se pot stabili legaturi emotionale profunde cum sunt cele de empatie, poti patrunde in interior si sa devii constient/a de tine, totul prin limbaj.
Putem face multe cu creierul nostru…
|
Ti-a placut articolul? Impartaseste-l cu prietenii pe Facebook, Twitter si apasa butonul Like. Lasa-ne un comment mai jos si spune-ne cum ti s-a parut exercitiul audio cu lamaia. Mai cunosti alte tipuri de exercitii ce-ti stimuleaza mintea? Impartaseste-le, suntem curiosi. |
.
M-ai spart cu inregistrarea aia! Acum trebuie sa ma duc sa cumpar lamai!
Lasand gluma la o parte, e treaba buna, cred ca si-a atins scopul pe care ti l-ai propus
Am mai citit despre neuroni in oglinda si tin minte ca la un moment dat cineva cand ne-a spus despre acest subiect a dat chiar exemplul cu lamaia. A avut acelasi efect si atunci insa inregistrarea chiar este reusita. Felicitari!
Multumesc!
Si eu mai folosesc acest exemplu in prezentarile mele. Aceasta descriere cu o lamaie cred ca este printre cele mai bune. Corpul primeste un raspuns imediat!
Super! 🙂