Intins pe o parte cu o mana atarnand din pat, Luciano priveste catre fereastra. Aproape ca nu clipeste in timp ce briza marii unduieste perdeaua ce acum atarna doar intr-un cui. Usa de la camera scoate un scartait surd ce este cateodata inlocuit de sunetul valurilor din departare.

 

“Este tare bine in pat…cred ca mai stau putin…mai e timp”. Se intoarce cu fata in sus si priveste catre tavan. Inchide ochii. “Maine merg la pescuit. Mereu in acelasi loc…poate ar trebui sa incerc si in alta parte.” Ii apar imagini cu el fiind foarte mic, in barca cu bunicul si tatal sau. “Mda, am mers mereu acolo….poate maine incerc si in alt loc”.

 

“Luciano!”

 

Tresare si deschide imediat ochii: “Da mama!”

 

“Nu ti-am spus ca astazi trebuie sa te duci la cizmar?! Hai mai repede baiete ca nu am toata ziua la dispozitie. Acum vine noaptea si n-ai facut nimic!”

 

“Da mama, da, acum vin. Offfff” in timp ce se intinde in pat si inchide iar ochii. “Mereu, Luciano du-te acolo, Luciano fa aia, Luciano fa cealalta….tare plictisitor. Vreau sa fiu ca Domnul Luigi. Mare patron domnle. Sunt sigur ca pe el nu-l pune nimeni sa faca nimic. Si daca vrea sa stea degeaba o zi, poate sa o faca. Nu-l inebuneste nimeni la cap. Si asa in costumul sau alb si pantofii lui mereu curati. Si masina aia rosie, mica si decapotabila. Mmmmm…… Da! Asa vreau sa fiu si eu, ca domnul Luigi.”

 

“Luciano!!”

 

“Da, acum imi iau pantaloniiii!” Intins in pat, Luciano inchide ochii. “Ce viata ar fi…”

In copacul de langa casa lui, pe o creanga ce se extindea catre fereastra camerei sale, se aseaza un pescarus. Isi aseaza penele cu ciocul, isi curata pliscul de ramura pe care sta apoi priveste neclintit catre ocean. In adierea vantului, creanga pe care sta pasarea incepe sa penduleze in sus si-n jos. La un moment dat, pescarusul isi intoarce privirea si-l priveste nemiscat pe Luciano.

 

Baiatul aude un sunet din partea stanga dinspre fereastra, deschide ochii si intoarce capul. Privirile celor doi se intalnesc. Pescarusul se misca in sus si-n jos in timp ce vantul mangaia arborele, fara sa-l scape din ochi pe Luciano. Aproape ca era impaiat, fara ca nici macar sa clipeasca.

 

Luciano se uita o perioada la el apoi se ridica in picioare si merge catre geam. “Spune micutule, ai sa-mi spui ceva?” Pasarea doar il privea. “Ne-am mai intalnit?”. Tot nimic.

 

“Luciano!!!”

 

“Da, cobor”. Luciano deschide sertarul si scoate de acolo un biscuit. “Ia micutule, poate iti este foame”. Arunca biscuitele catre pasare si aceasta il prinde din aer. “Trebuie sa plec altfel se supara foc pe mine mama!”

 

Luciano coboara rapid, trece pe langa mama sa in fuga, ia sacosa cu pantofi si o zbugheste pe usa. Se suie pe bicicleta si porneste sub soarele arzator catre piata orasului. In timp ce mergea printre oameni, aude sunetul specific al unui pescarus. Se uita catre cer si observa pasarea ce zbura paralel cu el.

 

“Hmmm, o fi aceeasi cu cea de acasa? La cate or fi, cine stie.” O urmareste cu privirea pana cand aceasta zboara in dreptul soarelui si ochii ii  sunt orbiti de lumina puternica. Si PAC! Intra intr-un biciclist plin cu lazi de cartofi, daramandu-l si imprastiind toate legumele pe jos.

 

“Uita-te pe unde mergi baiete ca daca-ti carpesc una…”

 

“Ma scuzati domnule, nu v-am vazut, va ajut sa strangeti” Si se da jos rapid de pe bicicleta si incepe sa adune cartofii de printre picioarele oamenilor. “Pasare tampita, s-a gandit ea sa-mi distraga atentia” spune in timp ce se uita pe sus poate si arunca cu ceva in ea.

 

Dupa ce termina de strans, se ridica transpirat, isi ia bicicleta si pleaca mai departe. “Bun ca acum am si intarziat”. Ajunge la cizmar inainte sa inchida si lasa pantofii. Iese si cand se uita in dreapta, pe un gard, pescarusul. “Ce mai vrei si tu, nu mi-ai cauzat destule probleme? Pleaca de aici.” Se indreapta alergand catre gard cu gandul sa alunge pasarea.

 

Cand ajunge in coltul cizmariei, se impiedica si cade peste un politist. Daca asta nu era de ajuns, omul legii statea de vorba cu persoana in care intrase mai devreme si caruia i-a daramat cartofii.

 

“El este, el este baiatul de care iti povesteam. Ia uita-te la el cata obraznicie, te-a daramat si pe tine in praful acesta.” Luciano se uita cu ochii mari si speriati, s-a ridicat si a luat-o la goana.

 

“Ia uite-l cum fuge, sigur e vinovat de ceva!” Politistul se ridica si o ia la fuga dupa Luciano. Baiatul incepe sa sara mai multe garduri, trece printr-o piata aglomerata si aproape ca a luat in picioare o pisica.

 

Imediat coteste dupa o cladire si se suie intr-un copac. Politistul pare sa-i fi pierdut urma. Simte cum inima ii bate cu putere in piept si picaturile de apa curg suvoaie pe fata lui. Cand se uita in sus, ce sa vezi….pescarusul. “Fix pe tine voiam sa te vad acum!”.

 

Luciano se da jos si o ia la pas inapoi. Intra in casa si bunica-l intreaba: “Unde ti-e bicicleta?” “Aoleu, bicicleta!” Da sa fuga pe usa si-si aminteste: “E, las ca o iau maine. Am lasat-o la Alfredo si are el grija de ea ca de pantofii lui.” Se intoarce si se aseaza la masa.

 

Bunica surade si se uita la el: “se pare ca cineva a avut o zi plina”.

 

Baiatul ofteaza si-i spune: “Mda, ma rog. Si totul datorita unei pasari tampite.”

 

“Unei pasari tampite? Ce pasare?”

 

“E, un pescarus…dupa ce ca i-am dat si-un biscuite inainte.”

 

“Pasarile sunt gardienii cerului. Ele pot zbura intr-o zi mai departe decat poate ajunge orice om. Doar daca foloseste inventiile sale, se poate masura omul cu o pasare. Si nici atunci, as spune. Ne-am uitat legatura cu natura si cu vietuitoarele din jur”, spune oftand. “Cateodata trebuie sa ne atraga ele atentia. Insa chiar si atunci, unii se fac ca nu vad, nu aud sau chiar ca nu simt.”

 

“Femeia asta a luat-o pe aratura” isi spune Luciano. “Da bunico, asa e. Ma duc sa fac un dus apoi vin sa mananc ceva. Maine ma trezesc de dimineata si ma duc cu barca in larg” Se ridica si pleaca.

 

“Baiatul asta ce neastamparat este. Toate la timpul lor. Si pentru el…timpul  a sosit…”

 

Ce Urmeaza?

Cand pleci intr-o calatorie, consider ca este important sa-ti propui ceva. Un obiectiv, de orice natura. Chiar si bucuria calatoriei poate fi un obiectiv. Pentru “Depaseste-ti Limitele”, noi am ales sa abordam cateva dificultati intalnite mai des, si anume:

  • “nu stiu ce-mi doresc”
  • “sunt inconsecvent. apare mereu altceva de facut”
  • “aman lucrurile si nu ma apuc de treaba odata”

 

Beneficiile pe care le vei obtine in urma calatoriei prin sunet “Depaseste-ti limitele” sunt:

  • Motivatie
  • Constinciozitate
  • Perseverenta
  • “aflu ce este important pentru mine”

 

Te invit acum sa te delectezi cu aceasta Calatorie prin Sunet. Asculta si descopera aceasta experienta inedita din viata lui Luciano.

 

ASCULTA AICI Calatoria prin Sunet: Depaseste-ti Limitele




Ti-a placut articolul? Impartaseste-l cu prietenii pe Facebook, Twitter si apasa butonul Like.Lasa-ne un comentariu mai jos si spune-ne parerea ta.

 

 

Spune si altora!