În timpul dinastiei Tang a existat un om numit Lu Yu, care, după mulţi ani de observaţii şi cercetare, a scris o carte intitulată Cha Jing. Această carte cuprindea o colecţie de metode, de la cultivarea şi culegerea ceaiului până la prepararea şi degustarea acestuia. Această carte descria, de asemenea, şi conotaţia culturală profundă a artei ceaiului, dând formă celei mai timpurii Dao (Cale) a ceaiului. Oamenii din generaţiile următoare l-au numit pe Lu Yu „Înţeleptul ceaiului”.

 

Cultura ceaiului reflectă caracteristici ale culturii tradiţionale răsăritene – este o combinaţie între „ceai” şi „Cale”.

 

Lao Zi, înţeleptul Chinei antice, spunea: „Calea poate fi numită Cale, dar nu este Calea obişnuită”. Dar tot el mai spunea: „Calea este vastă şi este peste tot în jurul tău”. Atunci, ce este „Calea”? În textul clasic confucianist „Calea de Mijloc” este scris că „voinţa Cerului este numită natură; a urma natura se cheamă Calea (Dao)”.

 

De fapt, esenţa „Căii” este aceea de a ne spune că existenţa întregului conţinut al universului, inclusiv rotaţia cosmosului, procreaţia omenirii, schimbarea dinastiilor precum şi naşterea, bătrâneţea, boala şi moartea fiinţelor umane, toate urmează „Calea” şi toate urmează o anumită schemă. Creaţia – stagnarea – degenerarea – distrugerea este legea universului. Prin urmare, ceea ce poate face cineva este să se „întoarcă la sinele său original adevărat” şi să se întoarcă la natura sa prenatală pentru că natura sa prenatală era pură şi benevolentă şi era conectată cu universul. Procedând astfel, oamenii pot atinge tărâmul ceresc şi uman combinate într-unul singur cât şi natura de a urma Calea. Aceasta este ceea ce oamenii din vechime au numit „Calea” cultivării.

 

Aşadar, „Calea” reflectă principiile şi legea universului şi a vieţii, iar poporul chinez nu…

 

Pentru a citi in continuare articolul intrati aici.

Spune si altora!