In Partea Întâi, Min Deren împreună cu cei doi fii mai mari ai săi porniseră într-o noapte geroasă de iarnă spre Satul de Est din apropiere, unde urmau să se întâlnească cu prietenii lui Min Deren şi să discute despre poezie. Însă, înainte de a ajunge prea departe, Min Deren descoperise că fiul său cel mai mare Ziqian purta o haină căptuşită cu fibre vegetale şi suferea din pricina frigului crâncen. Min Deren şi-a trimis fiul mijlociu Yingge pentru a-l chema pe tatăl soţiei sale, in timp ce el şi Ziqian se întoarseră acasă, unde Min Deren voia să îşi certe soţia. Ea îl îmbrăcase pe Ziqian, fiul său vitreg, cu haina căptuşită cu fibre vegetale, pe când lui Yingge, fiul ei şi al lui Min Deren, i-a dat haine cu căptuşeală din bumbac călduros.

 

Bunicul spuse: „Ginerele meu, de ce m-ai adus aici?”

 

„ In familia mea totul este bine, mai puţin un singur lucru, care mă îngrijorează.”

 

„Duceţi un trai bun. Ce te nelinişteşte?”

 

„Ziqian şi-a pierdut mama pe când avea numai 3 ani. Eu nu puteam să am grijă de el şi, in acelaşi timp, să îmi câştig traiul. Am luat-o de soţie pe fiica dumneavoastră pentru a împărti grijle familiei.”

 

Bunicul răspunse: „Este răspunderea ei să facă asta. Ziqian este un copil foarte delicat, politicos şi blând. Întotdeauna îi respectă pe cei vârstnici şi îi ajută pe cei mai mici decât el.”

 

Min Deren spuse: „Însă cineva îl tratează pe Ziqian diferit!”

 

„Fiica mea îl tratează rău?”

 

Li Xiuying zise: „Mă îngrijesc de el la fel ca şi de Yingge.”

 

Min Deren ripostează: „Se pare că nu te vei pleca decât când îl vei vedea pe Buddha cel adevărat! Socrul meu, vă rog veniţi să vedeţi.” Min Deren îi îndemnă pe cei doi fraţi să îngenuncheze.

 

Bunicul înaintă spre cei doi băieţi. „Hai…

 

Pentru a citi in continuare articolul intrati aici.

Spune si altora!